marți, 24 februarie 2009

Scrisoare deschisă

către
Preşedintele Ucrainei, Viktor Iuşcenko
Preşedintele României, Traian Băsescu
Preşedintele Radei Supreme a Ucrainei,
Volodymyr Lytvyn
Preşedintele Senatului României, Mircea Geoană
Primul-ministru al Ucrainei, Iulia Tymoşenko
Primul-ministru al României, Emil Boc


Excelenţe, ceea ce m-a făcut să mă adresez către Domniile voastre este situaţia în care am ajuns noi, românii din Ucraina, drepturile legitime care sunt călcate în picioare, iar tăvălugul deznaţionalizării trece peste noi fără pic de cruţare.

Voi vorbi aici însă despre unul dintre aspectele acestei deznaţionalizări forţate: situaţia alarmantă în care se află mereu redacţia ziarului minorităţii româneşti din Ucraina
"Concordia", printre membrii fondatori ai căruia este şi Comitetul de Stat al Ucrainei pentru Naţionalităţi şi Culte şi care are obligaţiunea de a subvenţiona această publicaţie.
Dacă până în prezent Comitetul şi-a onorat obligaţiile doar în proporţie de 20%-30%, anul 2009, cu toate că deja e luna februarie, constituie pentru noi o incertitudine.
Nu înţelegem de ce statul ucrainean crede că va putea ieşi din criza economică şi politică economisind anume pe contul minorităţilor naţionale.
Condiţiile de lucru ale colaboratorilor ziarului "Concordia" sunt acelea ale unor flămânzi. În perioada de când există ziarul, care, de altfel, a fost creat în baza unei hotărâri a Radei Supreme a Ucrainei, jurnaliştii lui niciodată nu au primit salariile stabilite prin lege. Bunăoară, anul trecut ei au lucrat două luni fără salarii, iar în celelalte 10 luni au primit câte 0,60% din salariile cuvenite. Mereu am fost puşi în situaţia de a reduce volumul ziarului şi statele de colaboratori. Mai mult nu avem ce reduce.
Cu toate acestea, Ucraina are nişte obligaţii faţă de noi, românii, în baza art. 13 al Tratatului româno-ucrainean de bază, care prevede respectarea şi asigurarea drepturilor noastre de către Ucraina şi ale minoritarilor ucraineni de către România. Dacă România, conform hotărârii de Guvern, a alocat pentru necesităţile comunităţii ucrainene, în temeiul Constituţiei României şi al art. 15 din Bugetul de Stat pe anul 2008, prin Departamentul pentru Relaţii Interetnice, suma de 6.322 mii de lei (5.360 mii de lei pentru ucraineni şi 972 mii de lei pentru ruteni, care tot ucraineni sunt), ceea ce reprezintă circa 1.809 mii de euro, generozitatea Ucrainei s-a redus doar la 288 mii de grivne pentru ziarul "Concordia", ceea ce reprezintă doar 20% din suma necesară pe care trebuia să o acopere Comitetul de Stat pentru naţionalităţi şi Culte şi 25 mii de grivne pentru festivaluri.
Comparaţi suma de 1.809 mii de euro cu circa 45 mii de euro! Dacă ar fi să ne referim la paritatea despre care s-a vorbit atât de mult în Ucraina în campania pentru semnarea tratatului, vom obţine următorul tablou: la un etnic ucrainean din România au revenit anul trecut subvenţii de 28 de euro, iar Ucraina, respectând paritatea despre care a vorbit atât de mult, ne-a oferit nouă doar câte 0,29 euro. Pentru ceilalţi 27,71 euro, ultranaţionaliştii ucraineni ne-au tratat şi ne tratează în permanenţă cu dispreţ - nu numai comunitatea românească din Ucraina, ci şi România, în genere - de la Cernăuţi şi până la Kiev. Şi nimeni în statul acesta nu reacţionează la asemenea ostilităţi faţă de noi, românii.
Excelenţe, jugul dragostei ucrainene pentru noi nu este o jucărie. Aici nu se face diferenţă între noţiunile "popor ucrainean" şi "naţiune ucraineană". Pentru înaltele feţe de stat, toţi suntem "naţiune ucraineană", prin urmare trebuie să fim deposedaţi de învăţământ în limba maternă, de ziar, de tot ce este românesc.
În situaţia critică din acest an (pentru o activitate normală, noi avem nevoie de subvenţii de la Comitetul de Stat al Ucrainei pentru Naţionalităţi şi Culte conform devizului de cheltuieli prezentat), dacă nu vom primi suma necesară pentru editarea ziarului, vom fi nevoiţi să ne adresăm forurilor internaţionale pentru a cere protecţia lor în privinţa respectării drepturilor noastre legitime de către statul ucrainean, iar statul român să monitorizeze corect îndeplinirea prevederilor art. 13, care a fost introdus în tratat anume pentru înlăturarea punctelor nevralgice existente în relaţiile bilaterale dintre aceste două ţări.
S-ar mai putea încă o variantă: ca România să repartizeze pentru necesităţile noastre sumele pe care le alocă anual pentru minoritatea ucraineană, iar Ucraina, cu suma pe care ne-o acordă nouă, să susţină comunitatea ucraineană din România. Oare vor fi de acord cu această variantă ucrainenii din România?

Cu respect şi speranţă,

SIMION GOCIU,
Redactor-şef al ziarului minorităţii naţionale româneşti din Ucraina CONCORDIA

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu