vineri, 27 februarie 2009

Arborele-Eminescu


La Tatarbunar funcţionează, de ceva vreme, o asociaţie culturală numită "Valul lui Traian". "Valul" este, pentru localnici, un preţios document care atestă latinitatea lor, apartenenţa la un neam pe care de prea multă vreme sunt presaţi să-l renege. Sufletul acestei asociaţii este Nicolae Moşu, un entuziast.
Eminescu este, şi aici, un port-drapel al românităţii. În ianuarie l-au sărbătorit cei de la "Valul lui Traian", aducând în sat mai mulţi scriitori de limbă română din Basarabia de Sud.
În satele dimprejur, ca la Borisăuca, de exemplu, oamenii simpli obişnuiesc să-i recite versurile. În condiţiile în care cartea românească a lipsit timp de decenii, poeziile lui Eminescu au făcut parte dintr-un patrimoniu oral, o zestre pe care părinţii au lăsat-o moştenire fiilor. Uneori, versul lui a fost asimilat folclorului, alteori texte folclorice i-au fost atribuite pentru simplul fapt că exprimau limpede condiţia lor de români înstrăinaţi. Alţii îşi exprimă dragostea faţă de versul lui Eminescu chiar mai... vizibil. Pe una dintre porţile satului, stăpânul casei a pictat chipul poetului naţional al românilor. O reproducere după un desen deja celebru în spaţiul românesc de dincolo de Prut: "Arborele-Eminescu", creaţie a graficianului basarabean Aurel David (Chişinău). Profilate pe cerul plumburiu, ramurile copacilor care străjuiesc poarta par o continuare a spiritului eminescian.

In Jurnalul National din 28 februarie 2009

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu