vineri, 27 februarie 2009

Ghiolul cu nămol


Lacul Sasâk a fost o dată un fel de Techirghiol al Basarabiei de Sud. "Veneau aici la scăldat şi de prin alte părţi ale lumii, nu numai românii", ne zice moş Arhip, ghidul nostru ad-hoc prin Borisăuca. Locul începuse să se dezvolte binişor, în perioada interbelică. Apropierea de mare, pitorescul lacului, oamenii gospodari şi calităţile nămolului de Sasâk erau argumente suficiente pentru a ridica aici o mică staţiune de turism balnear.

Arborele-Eminescu


La Tatarbunar funcţionează, de ceva vreme, o asociaţie culturală numită "Valul lui Traian". "Valul" este, pentru localnici, un preţios document care atestă latinitatea lor, apartenenţa la un neam pe care de prea multă vreme sunt presaţi să-l renege. Sufletul acestei asociaţii este Nicolae Moşu, un entuziast.
Eminescu este, şi aici, un port-drapel al românităţii. În ianuarie l-au sărbătorit cei de la "Valul lui Traian", aducând în sat mai mulţi scriitori de limbă română din Basarabia de Sud.

Sub secera şi ciocanul vremurilor


Ca şi în Republica Moldova, bisericile româneşti din Ucraina (în sudul Basarabiei) au fost închise în anii '50-'60, revenind la viaţa de cult după zeci de ani în care au fost folosite ca ospicii, cantine, depozite, discoteci sau... muzee ale ateismului.
O zi posomorâtă ne fusese hărăzită pentru drumul acela în raionul Tatarbunar, la Borisăuca, satul cu biserică surghiunită. Chiar dacă astăzi lăcaşul de cult şi-a regăsit statutul firesc, urmele vechiului regim sunt vizibile prin semne neaşteptate...

“Rău îi, mamă, prin străini,/ Ca noaptea prin mărăcini...”


Nu întâmplător se numeşte ansamblul folcloric din Erdec-Burnu aşa: “Dor basarabean”. Sentimentul sfâşietor al neamului românesc defineşte întru totul existenţa acestor oameni care trăiesc parcă la capătul lumilor, în mica peninsulă ce pătrunde în lacul Cătlăbuga, la stânga Deltei Dunării. Iar dorul este al bătrânilor, al oamenilor care au trăit “pe timpul românilor”, precum Nichita Culcia, al maturilor crescuţi în spiritul limbii române, aşa cum este fiul său, Ion Culcia, agricultor şi interpret de muzică populară. Dorul este al celor tineri, al copiilor pe care i-am văzut dansând, i-am auzit cântând în graiul străbunilor lor. În seara aceea, i-am ascultat pe Nichita şi pe Ion Culcia unindu-şi dorurile într-o doină de jale: “Rău îi, mamă, prin străini,/ Ca noaptea prin mărăcini...”

Căluşul – dansul interzis


Să fii patriot în România pare să nu fie lucru mare. Să trăieşti româneşte la Erdec-Burnu, în sudul Ucrainei, este o uriaşă luptă, pe care o duc generaţiile, una câte una, de la vârstnici la copii.
Prindea a se însera când am ajuns şi noi în capătul satului Erdec-Burnu, în Peninsula Taşbunar, care înaintează, ca un plisc de raţă, în lacul Cătlăbuga, cel pomenit în istoriile lui Ştefan-Vodă. Spune Grigore Ureche că aici, la Cătlăbuga, a “topit” Ştefan cel Mare şi Sfânt oastea turcească în bătălia de la 1485. Numele vechi al satului, Erdec-Burnu, zice-se că e de pe atunci; e de origine turanică şi-nseamnă “plisc de raţă” – trebuie să-i fi fost dat tocmai datorită aşezării lui pe peninsulă. Ruşii, mai târziu, l-au schimbat în Utkonosovka, iar ucrainenii îi zic Utkonosivka...

miercuri, 25 februarie 2009

"Cununiile, pe timpul sovieticilor, se făceau noaptea!"


Ioan Capaclî este preot la biserica ortodoxă din Oziornoe din anul 1981. E de loc de pe lângă Comrat (Republica Moldova), din neam de găgăuzi. "De când am venit aici am învăţat româneşte, de la bătrânele din sat", ne spune, convins însă că limba lui română nu este "atât de curată". "Când am venit eu aici, mai lucrau puţine biserici în regiune, vreo 80 cu totul.
40 de kilometri de jur-împrejur nu mai era altă biserică. La noi, cu mila lui Dumnezeu, a funcţionat tot timpul." Biserica din Babele a început a fi ridicată în anul 1851, însă pe o fundaţie mai veche, datând de la începutul secolului al XIX-lea. În perioada sovieticilor, îşi aminteşte părintele, biserica îşi ţinea rosturile ei la lumina zilei, "însă, pentru cununat, biserica lucra noaptea".

La frontieră


"Proiecte mari, de infrastructură, reieşind din poltica UE de bună vecinatate, n-am văzut", ne spune primarul comunei Babele. "Când intraţi în Ismail dinspre Babele, o să vedeţi un indicator «PAROM» (bac), la dreapta. Mergi pe drumul ăla şi se termină, fără să vezi nimic la capăt... Bacul ar trebui să acopere distanţa Isaccea-Orlovka, dar organele regionale au hotărât ca terminalul ucrainean să fie la Ismail, ceea ce înseamnă pentru noi încă 30 km."

Babele, un sat românesc din Bugeac


Satul Babele (Oziornoe, în ucraineană) este localitatea cu cel mai mare număr de români din regiunea Odessa. "Dacă sunt vreo doi ruşi ori bulgari; în rest, tot-tot numai românesc", ne spune primarul Grigore Cozma.
Întâiul om al comunităţii e un tânăr de statură mijlocie, cu aer de adolescent întârziat, despre care nici n-ai putea bănui că oficiază căsătorii în satul de baştină al mareşalului Alexandru Averescu ori că este instructor de kung-fu. Şi, totuşi, aşa este! Grigore Cozma a devenit primar la Babele în 2006, după absolvirea Facultăţii de Ştiinţe Juridice a Universităţii "Valachia" din Târgovişte. La 23 de ani, când a fost ales, era cel mai tânăr primar din Ucraina.

Români şi "românizatori"

Nu contează că ai intenţii bune atunci când vii în localităţile româneşti din Sudul Basarabiei. Eşti cotat oricum ca duşman, ca "românizator". Eu cred, totuşi, că românii din ţară, de la cetăţeanul de rând până la conducerea de vârf, au nişte obligaţii morale în faţa fraţilor lor dintre Dunăre, Nistru şi Marea Neagră.

Vadim Bacinschi – un jurnalist solitar în ţinutul Bugeacului


Sudul Basarabiei istorice, adică regiunea Odessa de azi, în Ucraina, are peste 140.000 de etnici de origine română şi un singur ziarist! E ca şi cum am spune noi că într-un oraş de mărimea Târgu-Mureşului locuitorii citesc un singur ziar, editat de un singur ziarist. Adevărul e pe-aproape. Vadim Bacinschi este, astăzi, singurul ziarist care scrie în Basarabia de Sud în limba română, despre Basarabia de Sud.

marți, 24 februarie 2009

Scrisoare deschisă

către
Preşedintele Ucrainei, Viktor Iuşcenko
Preşedintele României, Traian Băsescu
Preşedintele Radei Supreme a Ucrainei,
Volodymyr Lytvyn
Preşedintele Senatului României, Mircea Geoană
Primul-ministru al Ucrainei, Iulia Tymoşenko
Primul-ministru al României, Emil Boc


Excelenţe, ceea ce m-a făcut să mă adresez către Domniile voastre este situaţia în care am ajuns noi, românii din Ucraina, drepturile legitime care sunt călcate în picioare, iar tăvălugul deznaţionalizării trece peste noi fără pic de cruţare.

Glossă pentru cei şapte tei eminescieni


Aprilie 1996. "Luna curăţeniei", în toate cele trei mari oraşe: Bucureşti, Chişinău şi Odessa, legate printr-un "nu-ştiu-ce". Propagandă pentru replantarea pădurilor: preşedinţi ieşiţi în decor, dând cu sapa şi târnăcopul. Sunt plantate hectare de pomi fructiferi, din roadele cărora se vor face samahoncă şi lichioruri. Dar, uite care a fost ideea mea: împreună cu Sandu Dorogan, preşedintele Tele-radio Moldova, am cumpărat, în număr fără soţ, puieţi de tei crescuţi în Basarabia din sămânţă dâmboviţeană. I-am dus, apoi, la Odessa unde, împreună cu consulul României, Mircea Bonciu, i-am plantat, să vegheze singurătatea poetului.
"S-aud pe valuri vânt,/ Din munte talanga,/ Deasupra-mi teiul sfânt/ Să-şi scuture creanga"...

Eminescu nu primeşte viză pentru Odessa

La Odessa, singurul ţărm de unde Eminescu a privit îndelung marea, nu se găseşte un loc pentru bustul poetului naţional al românilor.

luni, 23 februarie 2009

Furtul limbii în care gândesc



Destinul şcolii cu limba de predare română în Regiunea Odessa pare să fie hotărât definitiv. Ca şcoală naţională cu o tradiţie seculară, ea este pe cale de dispariţie. Ceea ce nu s-a reuşit să se facă în peste 70 de ani de putere sovietică şi de regim comunist totalitar, în statul ucrainean, suveran şi democrat, s-a făcut în doar 15 ani. La nivel oficial, se spe­culează mult, vorbindu-se despre reuşita copiilor români care învaţă în şcoală în limba ucraineană. În fond, oricare ar fi reuşita, adevărul este că acestor copii, în mod brutal, li s-a luat din şcoală limba maternă în care gândesc.

"Subversiva" limbă română

Moldoveni versus români: un reflex stalinist în Basarabia de Sud. Deznaţionalizarea românilor din Ucraina se face subtil, încet şi sigur.
Cine a trecut graniţa româno-sovietică prin anii ’80 nu poate uita uşor tratamentul care se aplica străinilor în vamă. Cozi, bagaje cercetate cu de-amănuntul, suspiciune, dispreţ. S-a schimbat ceva astăzi din toate acestea? Ne-am dus să vedem.