luni, 5 decembrie 2011

Semne şi istorii ale românilor din Valea Timocului


Acasă la românii timoceni, timpul curge din nou, în biserică, în limba română. Obiceiurile cele vechi se întorc, dimpreună cu graiul ce ador­mise în vechile cimitire.
Nu ne-am mai văzut de mult. Cam de pe vremea când, lucrând la acelaşi ziar, îl luam după mine prin satele Bacăului, în căutarea monumentelor vechi bisericeşti şi-a obiceiurilor încă nealterate... Eu puneam întrebări, el fotografia. Stăm acum pe un peron din Gara de Nord, între două trenuri, şi răsfoim un album de fotografii. E albumul expoziţiei pe care a deschis-o de curând la Belgrad – Monumente vechi funerare din Valea Timocului. A coborât în Bucureşti din trenul care îl aducea din Serbia şi într-un ceas jumate pleacă la Bacău... Avem timp doar de-o poveste.

duminică, 4 decembrie 2011

"Îşi iubesc mai mult ţara cei care sunt lipsiţi de ea"


O victorie asupra felului de a fi al românului, care, îndeobşte, începe un lucru şi nu-l duce la bun sfârşit. Cea de a cincisprezecea ediţie a Congresului Spiritualităţii Româneşti este un argument că românii "sunt în stare să producă continuitate", spunea unul dintre participanţii la evenimentele care au strâns, la Alba Iulia, în preajma Zilei Naţionale, reprezentanţii comunităţilor româneşti din întreaga lume.

Preşedintele Ligii pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, prof. dr. Victor Crăciun, aprecia că "activitatea Congresului nu trebuie să se desfăşoare numai în ceea ce priveşte spiritualitatea românească, dar este semnificativ faptul că mari personalităţi româneşti, de-a lungul vremii, au locuit în străinătate şi au creat acolo opere pentru viitorul României, în contextul universalităţii". A-i avea "acasă" pe românii de dincolo de graniţe - fie că vorbim despre cei stabiliţi în străinătate de o generaţie sau mai multe, fie că ne referim la comunităţile româneşti din ţările vecine - este cu atât mai emoţionant cu cât asta se întâmplă în fiecare an pe 30 noiembrie, de hramul Apostolului Andrei, cel care i-a creştinat pe români, se întâmplă pe 1 decembrie, de Ziua Marii Uniri. Congresul din acest an - care a fost în pericol să nu se mai ţină - a probat că avem suficiente resurse naţionale "prin care să producem atât efectele stimulatoare în interiorul românităţii, cât şi anticorpii împotriva a ceea ce se vrea o continuă negare şi abuzare a spiritului şi sufletului românesc", spune gen. (R) dr Mircea Chelaru.

sâmbătă, 16 iulie 2011

Binecuvântat riscul de a fi jurnalist

Doua sute de persoane - trei autocare si un microbuz - au avut de patimit in granita ucraineana de la Reni. La momentul in care noi, cei doi jurnalisti "indezirabili", am fost anuntati ca nu putem intra in Ucraina, o parte dintre colegii nostri de presa au comunicat reprezentantului consulatului roman de la Odessa (prezent la punctul de frontiera pentru a sprijini actiunea) ca se solidarizeaza in semn de protest si refuza sa mai continue deplasarea la eveniment. In ciuda acestui demers, am considerat ca mai importanta decat aceasta solidarizare era prezenta celorlalti jurnalisti romani la Hagi-Curda, pentru a relata veridic evenimentul.

Nu mă gândeam că voi simţi la propriu cât de greu este să fii român în Ucraina

"Rau ii mama, prin straini/ Ca noaptea prin maracini"... In noaptea in care ascultam aceasta doina de jale, la Erdec-Burnu, in sudul Basarabiei, nu ma gandeam ca voi simti la propriu cat de greu este sa fii roman in Ucraina, indiferent de cetatenia pe care o ai (ori "supusenia", cum scrie in formularul de trecere a frontierei care iti este bagat sub ochi). N-am crezut ca ciclul nostru de reportaje din comunitatile romanesti sud-basarabene, documentate si scrise in urma cu doi ani, vor provoca atat de tare autoritatile statului vecin (si prieten) incat sa ne puna interdictie pe teritoriul lor.

De ce suntem indezirabili in Ucraina?

Pentru ca am scris despre "romanii de langa noi"...