Intoxicare in presa ucraineana:

Intentia Romaniei de a ridica un monument al maresalului Averescu la Ozernoe, criticata de un ziar din Odesa

Castigand litigiul de la Curtea Internationala de Justitie (CIJ) de la Haga, vecinii sud-vestici ai Ucrainei au prins la curaj, intensificandu-si campania de "romanizare" a populatiei moldovene din Ucraina, care era cat pe ce sa esueze, relata in editia sa de sambata publicatia Taimer Odesa, intr-un comentariu acid referitor la intentia Romaniei de a ridica un monument in memoria maresalului Averescu in localitatea Ozernoe de langa Ismail.

Stuful de dincolo de sârma ghimpată

Nu este un sfârşit de capitol. Am vrea să credem că această ultimă intervenţie a noastră pe tema Basarabiei de Sud este doar o poartă nouă deschisă pentru cunoaşterea unui tărâm prea mult vitregit de istorie şi de oameni. Un loc în care, aşa cum ne spunea unul dintre pătimaşii apărători ai drepturilor românilor din teritoriul care începe de la Dunăre şi se întinde până la Nistru şi Bug, "proiectul lui Nicolae Iorga este la fel de actual". Un loc pentru care este nevoie, urgent, de un "parteneriat româno-român", care să apropie, în spirit, comunităţile româneşti situate de o parte şi de alta a Dunării, ca şi de o parte şi de alta a Prutului.

Eroul de la Mărăşti îi înspăimântă pe ucraineni

La 9 martie se împlinesc 150 de ani de la naşterea, în satul Babele (astăzi Oziornoe, în raionul Ismail, regiunea Odessa, din sudul Ucrainei), a celui mai strălucit strateg militar român: mareşalul Alexandru Averescu.

Când Odessa gândeşte la Eminescu

Eminescu şi Marea... Iată o temă comună de studiu pentru artiştii plastici din România şi din Basarabia de Sud.
În a doua capitală a Ucrainei, Odessa, l-am cunoscut pe profesorul de grafică Valeriu Garea, care predă, de 44 de ani, la Şcoala de Pictură. A venit la întâlnire cu un pachet de ziare sub braţ, în paginile cărora am citit, împreună, amintiri din timpul administraţiei româneşti a Odessei, anii 1941-1944. Pe atunci, şcoala lui Valeriu Garea se chema Academia de Arte Frumoase.

Cu drag de limba română

S-a născut în lunca Prutului, într-un sat din Basarabia, unde localnicii nu au încetat să asculte posturile de radio din România. Crihana Veche e la o aruncătură de băţ, peste apă, de Galaţi... De 24 de ani trăieşte însă în mănăstire. La Eschipolos a ajuns în 1991, "în luna lui mai". Şi de atunci a făcut totul pentru a readuce la splendoarea de odinioară vechiul lăcaş ridicat de Sozon. Ctitorul dintâi al bisericii, un simplu localnic, a lăsat o cronică despre felul în care a fost înălţată mănăstirea, în urma unei viziuni. O chemare sfântă a adus-o şi pe ea aici.

Biserica şi “comisarii roşii”

Douăzeci şi şapte de biserici aveau românii din Bugeac, atunci când Basarabia de Sud a intrat în componenţa URSS. Au supravieţuit numai şase; şi acelea cu mare greutate, ţinând slujbele în surdină şi făcând cununii şi botezuri la ceas de noapte, precum furii... ]

Prigoana împotriva bisericii, după 1940/1944, nu a lăsat neatinsă Basarabia de Sud.

Învăţământul în Bugeac

În momentul de faţă, în raionul Arţiz, la Kamianske (Taşlâk) studiază limba română (facultativ) doar 20 de elevi din 265. În raionul Belgorod-Dnestrovskii (în româneşte: Cetatea Albă, la Krutoiarivka (Vădeni–Moldova) studiază 304 elevi în 17 clase, toate cu predare în limba moldovenească (sic!). În raionul Chilia sunt două şcoli cu predare în limba maternă (moldovenească, română – oricum vrem să-i zicem!), la Dmytrovka (Dumitreşti) şi Priozerne (Ceamaşir) şi două şcoli cu predare în limba rusă, unde limba maternă se predă numai două ore pe săptămână, la Furmanivka (Orman) şi Cervonyi Yar (Chitai). În raionul Reni, şcolile din Dolynske (Anadol), Limanske (Frecăţei), Novosilske (Satu Nou), Orlivka (Cartal) au şi clase cu predare în limba moldovenească (română) şi clase cu predare în limba rusă, în vreme ce la Plavni (Barta), toate sunt cu predare în limba moldovenească. În raionul Sărata – Starosilea (Frumuşica Veche), Novoselivka (Satu Nou), Mineailivka (Aninoasa) –, toate şcolile au clase cu predare în rusă, precum şi clase cu predare în limba moldovenească (română).

Moldovenismul – calul troian

Puţinele ore petrecute la Babele (Oziornoe), în sudul Basarabiei, în satul cu cea mai însemnată populaţie românească, aveau să ne aducă de două ori faţă în faţă cu oficialităţile ucrainene, "stânjenite" de prezenţa noastră în zonă.
Dacă la Primărie interviul cu Gri­gore Cozma, gospodarul loca­lităţii, a fost "oprit" oarecum "cu sfială" de reprezentantul Direcţiei de Politică Internă de la raion (pornit înspre noi de la Ismail probabil imediat ce a aflat de prezenţa noastră în sat), la şcoală, lucrurile s-au petrecut mult mai dur.

Arborele-Eminescu

La Tatarbunar funcţionează, de ceva vreme, o asociaţie culturală numită "Valul lui Traian". "Valul" este, pentru localnici, un preţios document care atestă latinitatea lor, apartenenţa la un neam pe care de prea multă vreme sunt presaţi să-l renege. Sufletul acestei asociaţii este Nicolae Moşu, un entuziast.
Eminescu este, şi aici, un port-drapel al românităţii. În ianuarie l-au sărbătorit cei de la "Valul lui Traian", aducând în sat mai mulţi scriitori de limbă română din Basarabia de Sud.

Sub secera şi ciocanul vremurilor

Ca şi în Republica Moldova, bisericile româneşti din Ucraina (în sudul Basarabiei) au fost închise în anii '50-'60, revenind la viaţa de cult după zeci de ani în care au fost folosite ca ospicii, cantine, depozite, discoteci sau... muzee ale ateismului.
O zi posomorâtă ne fusese hărăzită pentru drumul acela în raionul Tatarbunar, la Borisăuca, satul cu biserică surghiunită. Chiar dacă astăzi lăcaşul de cult şi-a regăsit statutul firesc, urmele vechiului regim sunt vizibile prin semne neaşteptate...

“Rău îi, mamă, prin străini,/ Ca noaptea prin mărăcini...”

Nu întâmplător se numeşte ansamblul folcloric din Erdec-Burnu aşa: “Dor basarabean”. Sentimentul sfâşietor al neamului românesc defineşte întru totul existenţa acestor oameni care trăiesc parcă la capătul lumilor, în mica peninsulă ce pătrunde în lacul Cătlăbuga, la stânga Deltei Dunării. Iar dorul este al bătrânilor, al oamenilor care au trăit “pe timpul românilor”, precum Nichita Culcia, al maturilor crescuţi în spiritul limbii române, aşa cum este fiul său, Ion Culcia, agricultor şi interpret de muzică populară. Dorul este al celor tineri, al copiilor pe care i-am văzut dansând, i-am auzit cântând în graiul străbunilor lor. În seara aceea, i-am ascultat pe Nichita şi pe Ion Culcia unindu-şi dorurile într-o doină de jale: “Rău îi, mamă, prin străini,/ Ca noaptea prin mărăcini...”

Căluşul – dansul interzis

Să fii patriot în România pare să nu fie lucru mare. Să trăieşti româneşte la Erdec-Burnu, în sudul Ucrainei, este o uriaşă luptă, pe care o duc generaţiile, una câte una, de la vârstnici la copii.
Prindea a se însera când am ajuns şi noi în capătul satului Erdec-Burnu, în Peninsula Taşbunar, care înaintează, ca un plisc de raţă, în lacul Cătlăbuga, cel pomenit în istoriile lui Ştefan-Vodă. Spune Grigore Ureche că aici, la Cătlăbuga, a “topit” Ştefan cel Mare şi Sfânt oastea turcească în bătălia de la 1485. Numele vechi al satului, Erdec-Burnu, zice-se că e de pe atunci; e de origine turanică şi-nseamnă “plisc de raţă” – trebuie să-i fi fost dat tocmai datorită aşezării lui pe peninsulă. Ruşii, mai târziu, l-au schimbat în Utkonosovka, iar ucrainenii îi zic Utkonosivka...

Babele, un sat românesc din Bugeac

Satul Babele (Oziornoe, în ucraineană) este localitatea cu cel mai mare număr de români din regiunea Odessa. "Dacă sunt vreo doi ruşi ori bulgari; în rest, tot-tot numai românesc", ne spune primarul Grigore Cozma.
Întâiul om al comunităţii e un tânăr de statură mijlocie, cu aer de adolescent întârziat, despre care nici n-ai putea bănui că oficiază căsătorii în satul de baştină al mareşalului Alexandru Averescu ori că este instructor de kung-fu. Şi, totuşi, aşa este! Grigore Cozma a devenit primar la Babele în 2006, după absolvirea Facultăţii de Ştiinţe Juridice a Universităţii "Valachia" din Târgovişte. La 23 de ani, când a fost ales, era cel mai tânăr primar din Ucraina.

Români şi "românizatori"

Nu contează că ai intenţii bune atunci când vii în localităţile româneşti din Sudul Basarabiei. Eşti cotat oricum ca duşman, ca "românizator". Eu cred, totuşi, că românii din ţară, de la cetăţeanul de rând până la conducerea de vârf, au nişte obligaţii morale în faţa fraţilor lor dintre Dunăre, Nistru şi Marea Neagră.

Vadim Bacinschi – un jurnalist solitar în ţinutul Bugeacului

Sudul Basarabiei istorice, adică regiunea Odessa de azi, în Ucraina, are peste 140.000 de etnici de origine română şi un singur ziarist! E ca şi cum am spune noi că într-un oraş de mărimea Târgu-Mureşului locuitorii citesc un singur ziar, editat de un singur ziarist. Adevărul e pe-aproape. Vadim Bacinschi este, astăzi, singurul ziarist care scrie în Basarabia de Sud în limba română, despre Basarabia de Sud.

Scrisoare deschisă

către
Preşedintele Ucrainei, Viktor Iuşcenko
Preşedintele României, Traian Băsescu
Preşedintele Radei Supreme a Ucrainei,
Volodymyr Lytvyn
Preşedintele Senatului României, Mircea Geoană
Primul-ministru al Ucrainei, Iulia Tymoşenko
Primul-ministru al României, Emil Boc

Excelenţe, ceea ce m-a făcut să mă adresez către Domniile voastre este situaţia în care am ajuns noi, românii din Ucraina, drepturile legitime care sunt călcate în picioare, iar tăvălugul deznaţionalizării trece peste noi fără pic de cruţare.

Glossă pentru cei şapte tei eminescieni

Aprilie 1996. "Luna curăţeniei", în toate cele trei mari oraşe: Bucureşti, Chişinău şi Odessa, legate printr-un "nu-ştiu-ce". Propagandă pentru replantarea pădurilor: preşedinţi ieşiţi în decor, dând cu sapa şi târnăcopul. Sunt plantate hectare de pomi fructiferi, din roadele cărora se vor face samahoncă şi lichioruri. Dar, uite care a fost ideea mea: împreună cu Sandu Dorogan, preşedintele Tele-radio Moldova, am cumpărat, în număr fără soţ, puieţi de tei crescuţi în Basarabia din sămânţă dâmboviţeană. I-am dus, apoi, la Odessa unde, împreună cu consulul României, Mircea Bonciu, i-am plantat, să vegheze singurătatea poetului.
"S-aud pe valuri vânt,/ Din munte talanga,/ Deasupra-mi teiul sfânt/ Să-şi scuture creanga"...

Eminescu nu primeşte viză pentru Odessa

La Odessa, singurul ţărm de unde Eminescu a privit îndelung marea, nu se găseşte un loc pentru bustul poetului naţional al românilor.

Furtul limbii în care gândesc

Destinul şcolii cu limba de predare română în Regiunea Odessa pare să fie hotărât definitiv. Ca şcoală naţională cu o tradiţie seculară, ea este pe cale de dispariţie. Ceea ce nu s-a reuşit să se facă în peste 70 de ani de putere sovietică şi de regim comunist totalitar, în statul ucrainean, suveran şi democrat, s-a făcut în doar 15 ani. La nivel oficial, se spe­culează mult, vorbindu-se despre reuşita copiilor români care învaţă în şcoală în limba ucraineană. În fond, oricare ar fi reuşita, adevărul este că acestor copii, în mod brutal, li s-a luat din şcoală limba maternă în care gândesc.

"Subversiva" limbă română

Moldoveni versus români: un reflex stalinist în Basarabia de Sud. Deznaţionalizarea românilor din Ucraina se face subtil, încet şi sigur.
Cine a trecut graniţa româno-sovietică prin anii ’80 nu poate uita uşor tratamentul care se aplica străinilor în vamă. Cozi, bagaje cercetate cu de-amănuntul, suspiciune, dispreţ. S-a schimbat ceva astăzi din toate acestea? Ne-am dus să vedem.