“Rău îi, mamă, prin străini,/ Ca noaptea prin mărăcini...”

Nu întâmplător se numeşte ansamblul folcloric din Erdec-Burnu aşa: “Dor basarabean”. Sentimentul sfâşietor al neamului românesc defineşte întru totul existenţa acestor oameni care trăiesc parcă la capătul lumilor, în mica peninsulă ce pătrunde în lacul Cătlăbuga, la stânga Deltei Dunării. Iar dorul este al bătrânilor, al oamenilor care au trăit “pe timpul românilor”, precum Nichita Culcia, al maturilor crescuţi în spiritul limbii române, aşa cum este fiul său, Ion Culcia, agricultor şi interpret de muzică populară. Dorul este al celor tineri, al copiilor pe care i-am văzut dansând, i-am auzit cântând în graiul străbunilor lor. În seara aceea, i-am ascultat pe Nichita şi pe Ion Culcia unindu-şi dorurile într-o doină de jale: “Rău îi, mamă, prin străini,/ Ca noaptea prin mărăcini...”

Bucatele, o marcă identitară

Sarmale, chiperi umplut (ardei umplut - n.n.), cartoafe în sobă, năut, boghi... Lui Moş Nichita îi strălucesc ochii când vorbeşte despre felul în care se gătea, pe vremuri, în satele româneşti din sudul Basarabiei.
"Iaca, dintr-astea se făceau pe-atunci! Unii mai prindeau peşte-n ghiol, alţii mai tăiau o păsare, o junincă... Îmi amintesc că mama cocea pâine; dacă erau familii mari, se făcea pâine tot la două zile. Era câte un cuptor în fiecare gospodărie."

Serele de legume

Frenchi, curechi, chiperi, pepeni...
"Mi-a zis mie o dată un lingvist, că vorba asta, «frenchi», e foarte veche.
E numele de demult pe care l-au avut roşiile pe-aici. Pătlăgelele, adică...", ne lămureşte Ion Culcia. Se pare că spre sfârşitul veacului al XVIII-lea, când au ajuns pătlăgelele roşii în zona Moldovei şi-a Basarabiei, le-au adus nişte francezi. De-aici şi numele lor. "Din câte ştiu eu, acu' numai la noi în sat li se mai zice aşa...". Cât despre celelalte cuvinte pe care le-am pomenit: curechi înseamnă varză, chiperi se mai numesc ardeii, iar pepenii sunt... castraveţi.

Nunţi basarabene de odinioară

Peste ultimele sunete ale cântecelor româneşti, la Erdec-Burnu a căzut, ca o cortină, noaptea profundă de februarie. Dansatorii, căluşarii - copiii din Ansamblul folcloric "Dor Basarabean - au plecat la casele lor.

Foaie verde, vin pelin

Vă invităm să luăm masa în familie, acasă la fraţii noştri, românii din Basarabia de Sud, astăzi parte componentă a statului ucrainean. I-am vizitat şi noi, în urmă cu puţină vreme, şi am cules de la ei ceva reţete, dar mai ales amintiri şi cuvinte de dragoste. Şi-un cântec vechi românesc, care spune totul despre dorurile lor: