Zile de jertfă şi rugăciune pentru mănăstire

Cuvântul "jertfă" pare anume făcut pentru a defini destinul Mănăstirii "Schimbarea la faţă" din Eschipolos (raionul Tatarbunar), localitate aflată pe malul lacului Sasâk, din Basarabia de Sud (Ucraina).
Cu vreme în urmă, la anul 1905, locul a fost cumpărat de la săteni de un anume Marin Sozon, pentru a-l da "jertfă" (danie) Mănăstirii "Cetatea" din Ismail. De pe întinsul ei, Sozon strângea "pâinea", "bucatele" (adică grâul şi alte roade), pe care le dădea monahilor de la mănăstire, conduşi pe atunci de stareţul Feodosie.

Intoxicare in presa ucraineana:

Intentia Romaniei de a ridica un monument al maresalului Averescu la Ozernoe, criticata de un ziar din Odesa

Castigand litigiul de la Curtea Internationala de Justitie (CIJ) de la Haga, vecinii sud-vestici ai Ucrainei au prins la curaj, intensificandu-si campania de "romanizare" a populatiei moldovene din Ucraina, care era cat pe ce sa esueze, relata in editia sa de sambata publicatia Taimer Odesa, intr-un comentariu acid referitor la intentia Romaniei de a ridica un monument in memoria maresalului Averescu in localitatea Ozernoe de langa Ismail.

Stuful de dincolo de sârma ghimpată

Nu este un sfârşit de capitol. Am vrea să credem că această ultimă intervenţie a noastră pe tema Basarabiei de Sud este doar o poartă nouă deschisă pentru cunoaşterea unui tărâm prea mult vitregit de istorie şi de oameni. Un loc în care, aşa cum ne spunea unul dintre pătimaşii apărători ai drepturilor românilor din teritoriul care începe de la Dunăre şi se întinde până la Nistru şi Bug, "proiectul lui Nicolae Iorga este la fel de actual". Un loc pentru care este nevoie, urgent, de un "parteneriat româno-român", care să apropie, în spirit, comunităţile româneşti situate de o parte şi de alta a Dunării, ca şi de o parte şi de alta a Prutului.

Bastonul de mareşal

Alexandru Averescu ilustrează cu succes celebrul dicton napoleonean: "fiecare soldat poartă în raniţă bastonul de mareşal". Cine cunoaşte biografia lui– omul care-i uimea pe contemporani prin fragilitatea trupului său, ca şi prin mintea genială – ştie că acela care a devenit la un moment dat nu doar unul dintre cei şapte mareşali ai armatei române, ci şi un excelent prim-ministru şi conducător de partid, îşi propusese să facă mai degrabă o şcoală tehnică, decât una militară. A îmbrăcat tunica militară la vârstă fragedă, la numai 18 ani, în 1877, în timpul Războiului de Independenţă, dar, ne spune colonelul Petru Otu, preşedintele comisiei de istorie militară, "în 1879, a vrut să plece din armată.

Eroul de la Mărăşti îi înspăimântă pe ucraineni

La 9 martie se împlinesc 150 de ani de la naşterea, în satul Babele (astăzi Oziornoe, în raionul Ismail, regiunea Odessa, din sudul Ucrainei), a celui mai strălucit strateg militar român: mareşalul Alexandru Averescu.

Focul din vatră

Radio Antena Satelor
Emisiunea FOCUL DIN VATRA
Realizator SIMONA LAZAR

În fiecare sâmbatã, de la ora 11.00.

Cât au putut, cât încă mai pot, românii din Bugeac păstrează tradiţiile neamului lor. Care era rostul lucrurilor, odinioară? Despre nunta basarabeană de odinioară ne vor vorbi sâmbătă, 7 martie, de la ora 11, Ion şi Nichita Culcia, doi români vrednici din satul Erdec-Burnu (regiunea Odessa, Ucraina).

Când Odessa gândeşte la Eminescu

Eminescu şi Marea... Iată o temă comună de studiu pentru artiştii plastici din România şi din Basarabia de Sud.
În a doua capitală a Ucrainei, Odessa, l-am cunoscut pe profesorul de grafică Valeriu Garea, care predă, de 44 de ani, la Şcoala de Pictură. A venit la întâlnire cu un pachet de ziare sub braţ, în paginile cărora am citit, împreună, amintiri din timpul administraţiei româneşti a Odessei, anii 1941-1944. Pe atunci, şcoala lui Valeriu Garea se chema Academia de Arte Frumoase.

Istoria Cetăţii Albe, pe scurt

O numea Dimitrie Bolintineanu "cetatea sclavă de mulţi ani". Cetatea Albă este una dintre cele mai puternice fortificaţii de apărare de la Nistru şi, cu siguranţă, cea care poartă "sub tălpile ei" milenii de istorie, de la grecii din Milet (secolul V î. Hr.) – trecând prin mâinile fenicienilor, thiriţilor, dacilor (secolul III î.Hr.), apoi din nou la greci, daci, romani, huni, bizantini, genovezi până la moldoveni. Pe vremea lui Burebista, cetatea purta numele de Thiras. După 1392, pe vremea unor Petru I Muşat, Alexandru cel Mare şi Ştefan al II-lea, Cetatea Albă, este întărită, lărgită. E cucerită de turci în 1450 şi numită Akkerman, dar reintră în stăpânirea Moldovei pe timpul lui Alexandru-Vodă şi a lui Ştefan cel Mare, care încă o mai lărgeşte.

Cetatea Albă – un monument ideologic

Despre aceste cetăţi de la marginea pământurilor româneşti, Octavian Goga scria acum 70 de ani: "Ridicate la Hotin, Soroca, Tighina şi Cetatea Albă, cu scop iniţial de a sluji drept dig împotriva revărsării tătarilor din Crimeea, aceste ziduri de un pitoresc remarcabil au avut de multe ori un rol determinant în războaiele ruso-turce (...). Astăzi se oglindesc tăcute în apa Nistrului, înălţându-şi jgheaburile ca nişte pumni strânşi ai Europei".

Cu drag de limba română

S-a născut în lunca Prutului, într-un sat din Basarabia, unde localnicii nu au încetat să asculte posturile de radio din România. Crihana Veche e la o aruncătură de băţ, peste apă, de Galaţi... De 24 de ani trăieşte însă în mănăstire. La Eschipolos a ajuns în 1991, "în luna lui mai". Şi de atunci a făcut totul pentru a readuce la splendoarea de odinioară vechiul lăcaş ridicat de Sozon. Ctitorul dintâi al bisericii, un simplu localnic, a lăsat o cronică despre felul în care a fost înălţată mănăstirea, în urma unei viziuni. O chemare sfântă a adus-o şi pe ea aici.

Biserica şi “comisarii roşii”

Douăzeci şi şapte de biserici aveau românii din Bugeac, atunci când Basarabia de Sud a intrat în componenţa URSS. Au supravieţuit numai şase; şi acelea cu mare greutate, ţinând slujbele în surdină şi făcând cununii şi botezuri la ceas de noapte, precum furii... ]

Prigoana împotriva bisericii, după 1940/1944, nu a lăsat neatinsă Basarabia de Sud.

Averescu – interzis în şcoală!

Şcoala din Babele a fost înfiinţată în anul 1856 de învăţătorul Constantin Averescu. Trei ani mai târziu, în acest sat din Bugeac avea să se nască viitorul mareşal Alexandru Averescu. De altfel, peste ani, în timpul în care Basarabia de Sud s-a aflat "la români", satul avea chiar să-i poarte numele.
Aţi spune că nu este nimic mai firesc decât ca, la 150 de ani de la naştere, aici să aibă loc un eveniment care să-l pomenească pe ilustrul înaintaş.

Învăţământul în Bugeac

În momentul de faţă, în raionul Arţiz, la Kamianske (Taşlâk) studiază limba română (facultativ) doar 20 de elevi din 265. În raionul Belgorod-Dnestrovskii (în româneşte: Cetatea Albă, la Krutoiarivka (Vădeni–Moldova) studiază 304 elevi în 17 clase, toate cu predare în limba moldovenească (sic!). În raionul Chilia sunt două şcoli cu predare în limba maternă (moldovenească, română – oricum vrem să-i zicem!), la Dmytrovka (Dumitreşti) şi Priozerne (Ceamaşir) şi două şcoli cu predare în limba rusă, unde limba maternă se predă numai două ore pe săptămână, la Furmanivka (Orman) şi Cervonyi Yar (Chitai). În raionul Reni, şcolile din Dolynske (Anadol), Limanske (Frecăţei), Novosilske (Satu Nou), Orlivka (Cartal) au şi clase cu predare în limba moldovenească (română) şi clase cu predare în limba rusă, în vreme ce la Plavni (Barta), toate sunt cu predare în limba moldovenească. În raionul Sărata – Starosilea (Frumuşica Veche), Novoselivka (Satu Nou), Mineailivka (Aninoasa) –, toate şcolile au clase cu predare în rusă, precum şi clase cu predare în limba moldovenească (română).

Moldovenismul – calul troian

Puţinele ore petrecute la Babele (Oziornoe), în sudul Basarabiei, în satul cu cea mai însemnată populaţie românească, aveau să ne aducă de două ori faţă în faţă cu oficialităţile ucrainene, "stânjenite" de prezenţa noastră în zonă.
Dacă la Primărie interviul cu Gri­gore Cozma, gospodarul loca­lităţii, a fost "oprit" oarecum "cu sfială" de reprezentantul Direcţiei de Politică Internă de la raion (pornit înspre noi de la Ismail probabil imediat ce a aflat de prezenţa noastră în sat), la şcoală, lucrurile s-au petrecut mult mai dur.